Animalul care nu are ce căuta în România: adus de partidul socialist, la ordinul tovarășului, el este și astăzi unic la noi în țară

România are o faună extrem de bogată, de la natură. Însă, pentru comuniști, mai exact pentru Nicolae Ceaușescu, acest lucru nu a părut să fie niciodată cu adevărat suficient.

În dorința de a face o România „cât mai dodoloață” și impresionantă, cu scopul de a mai pune o cărămidă la cultul personalității din dotare, fostul dictator, Nicolae Ceaușescu, a încercat și, pe alocuri, a reușit să îmbogățească fauna sălbatică a României, cu noi specii de animale care au… dar mai degrabă nu ce căuta aici, la noi.

„Struțo-cămila” adusă de Ceaușescu pe meleagurile noastre

Acest animal, pe care îl poți vedea, de altfel, în fotografia de mai sus, a ajuns în România la porunca lui Nicolae Ceaușescu. Mai exact, acesta își dorea cu toată ardoare să vâneze bizara ființă, fără să se deplaseze în afara granițelor țării. Un fel de rezolvare facilă pentru un vânător destul de leneș.

În mod ironic, Ceaușescu a fost împușcat și a murit, însă muflonul (sau oaia sălbatică) continuă să viețuiască pe meleagurile noastre. Cu alte cuvinte, „cel mai mare vânător din țara noastră” a ajuns, la rândul său, să fie vânat, exact ca un muflon.

Cum Ceaușescu auzise de valoarea de trofeu a coarnelor de muflon, a decis să aducă animalul chiar pe meleagurile noastre. Un fel de „nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed”.

Evident, aceasta este povestea muflonului sau oaia sălbatică, animalul care a fost adus în țară ca rezultat al unui moft dictatorial.

De felul ei, oaia sălbatică viețuișete în America de Sud și de Nord, însă există anumite exemplare și în zona Mării Mediterane, în provinciile italiene Sicilia și Sardinia.

În România, Nicolae Ceaușescu s-a gândit că Dobrogea ar putea să reprezinte un loc prielnic pentru ca animalele să locuiască, dar asta numai până când pușca președintelui comunist ajungea să le decidă soarta și să le curme existența.

Oficial, acest loc purta numele de rezervație. Neoficial, vorbim despre un „țarc” sau chiar despre un purgatoriu al unor animale care așteaptă să moară în bătaia puștii.

Muflonul, în prezent

Muflonii se afla, și în zilele noastre, la Negureni, de lângă comuna Băneasa, în apropiere de granița cu Bulgaria, în ceea ce odinioară era denumit „tărâmul muflonilor”. Are aproximativ 300 de hectare și adăpostește, în prezent, 65 de exemplare.

Conform îngrijitorilor acestui sanctuar, exemplarele din țara noastră au fost aduse de Nicolae Ceaușescu din Italia, special pentru a popula o rezervație destinată exclusiv vănătorii.

Odată cu trecerea anilor, oaia sălbatică, această combinație bizară între oaie și capră, pare să se fi aclimatizat destul de bine în țara noastră.

În prezent, de această ființă superbă au grijă cei angajați la Ocolul Silvic Băneasa. Totuși, din nefericire, soarta acestor ființe nu s-a schimbat foarte mult.

Ele sunt, în continuare, vânate: desigur, nu de Ceaușescu, însă mereu se găsesc împătimiți ai acestei pasiuni cel puțin ciudate, dornici să ucidă animale și să se întoarcă acasă cu o „mostră a bărbăției lor”.

Coarnele muflonilor sunt, și momentul de față, extrem de prețioase pentru vânătorii din întreaga lume, iar doritorii de „senzații tari” au șansa de a face rost de o pereche în perioada 15 septembrie-15 decembrie, a fiecărui an, când se deschide sezonul.

Ce-i drept, există 15 exemplare un pic mai norocoase, cel puțin dintr-un punct de vedere, care se află în București, în captivitate, la Grădina Zoologică de la Băneasa. Așadar, oricum ai da-o, tot nu este bine pentru oaia sălbatică.

În sezonul de vânătoare, cei care vor să vâneze un muflon trebuie să plătească suma de 2.000 de euro, iar cei care vor să ia coarnele acasă, pe post de trofeu, trebuie să mai scoată încă 3000 de euro din buzunare.